LOCATII

Archita / Arkeden

La 28 august 1748 a izbucnit un incendiu la biserica din Archita, clopotele s-au topit, acoperisul a fost distrus si mobilierul facut scrum. Locuitorii au muncit doi ani pentru a construi un nou acoperis si pentru a mobila din nou biserica, dupa care au scris ca aducere aminte pe arcul triumfal: Domus haecce, cultui divino dedicata in cineris redacta 1748 d 28 aug. Noctu hora xi. E cineribus rursus reviviscit anno 1750, mense julio, pastore Mart. Kelp de Sternburg (Lacasul acesta, dedicat cultului divin, prefacut în cenusa in 1748, in ziua de 28 august, in a XI-a ora a noptii, iarasi a renascut din cenusa in anul 1750, in luna iulie, pe cand era pastor Martin Kelp din Sternburg).

Seica Mica / Kleinschelken

Satul (Klein Schelken), aflat la o distanta de 48 km la nord de Sibiu si 23 km la vest de Medias, are o istorie bogat documentata si destul de lunga. Prima asezare din partile acestea dateaza din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legatura cu asezarea din 1280 a sasilor. Numele pare a fi de origine slava, de la "sol" (cuvantul slav pentru "sare"), si a fost atestat in 1311 drept "Salchelk". Intre 1316-1322, regele Carol Robert de Anjou facea cunoscut brasovenilor si locuitorilor din jurul Brasovului ca localitatea Seica Mica, impreuna cu altele doua, apartinea abatiei de Igris ("Egrescher"). In 1318, acelasi rege a intocmit un alt act prin care ii scutea pe locuitorii din Medias, Seica Mare si Seica Mica de serviciul militar, de aprovizionarea cu alimente si de gazduirea regelui, dar trebuiau sa plateasca totusi in ziua de Sf. Martin 400 de marci de argint ca impozit anual. La cativa ani dupa aceea, greavul Arnold de Birthaelm cere capitlului de la Alba Iulia autentificarea acestui privilegiu regal.

Tapu / Abtsdorf

Particularitatile arhitectonice ale unei biserici pot fi puse aproape intotdeauna in relatie directa cu situatia economica si juridica a comunitatii pe care o deserveste. Este si cazul bisericii fortificate din Tapu, care, vreme de secole, si-a schimbat statutul de la comuna aservita in secolul al XIV-lea, pana la comuna libera, in urma desfiintarii iobagiei (1848). In secolul al XIII-lea, satul facea parte din propietatile abatiei de la Igris, din care cauza i se spunea Villa Abbatis ("Satul Abatelui").

Merghindeal / Mergeln

Intamplarea ce-o vom povesti s-a petrecut in anul 1413. Romanii din Tara Fagarasului si sasii din partile Sibiului se aflau la mare harta. A fost sa fie ca in cursul luptelor dintre ei, soldate cu morti si cu raniti, sa se intample "quibusdam homicidiis in sex personis femineis de Walachorum genere" (oarece ucideri de sase persoane femeiesti din neamul valahilor). Autorii faptelor erau niste sasi din Merghindeal.

Cincu / Schenk

Asezarea a fost intemeiata de colonistii sasi la mijlocul secolului al XII-lea, pe un platou situat intre raurile Olt si Hartibaci. Ea a devenit in scurt timp centrul "Scaunului de Schenk" (din cuvantul german "schink" = carciuma), mentionat pentru prima oara intr-un document din 1329. Localitatea s-a dezvoltat rapid si, in 1474, era numita "oppidum" (târg), iar din 1586 a primit dreptul de a tine un targ saptamanal si doua iarmaroace anual.

Harman / Honigberg

Venise randul cetatii Harmanului sa i se supuna principelui Bathory. Dupa ce acesta cucerise Rasnovul, vulnerabila cetate asezata in plina campie, inconjurata de un simplu zid, nu trebuia sa-i dea mari batai de cap. Asa ca poruncii inceperea asaltului. Trasera cu putere asupra zidurilor cetatii, care rezistau miraculos, iar ostenii dinlauntru erau atat de viteji incat zile la rand atacul nu avu nici o izbanda. Eroul acestei povesti, dupa cum spune cronicarul, era un pictor strain, Hans Boehm, om viteaz si curajos, care ii imbarbata pe harmaneni sa reziste si sa nimiceasca oastea de secui a principelui. Vazu de pe metereze cat de lihniti erau atacatorii, cum abia se mai tineau pe picioare dupa zile grele de asalt si ii veni o iscusita idee...

Feldioara / Marienburg

"Au venit din Moldova doi slujbasi de seama ai voievodului, dintre care unul era parcalabul de Ciceu (aceasta-i una dintre cele doua cetatui ce le are voievodul moldovean in Transilvania), si aveau la ei un inscris si foarte multe scrisori, prin care se anunta venirea aceluia in Transilvania. Voievodul poruncea tuturor sa fie credinciosi lui Ioan Zapolya si turcilor... Dar ce sa mai spunem atatea! ...Fiindca s-a putut afla chiar din limba lor de valahi gandul cel foarte rau pe care-l are domnul lor fata de Maiestatea Voastra, chiar in locul acela l-au omorat pe parcalab..., iar pe celalalt l-au prins si i-au luat scrisorile, si s-a ocupat si Cetatea de Balta, una dintre cele doua cetatui."

Cisnadioara / Michelsberg

In anul 1223, regele Andrei al II-lea confirma actul prin care capelanul magister Gocelinus daruia cistercienilor de la Carta bazilica de la Cisnadioarea impreuna cu mosia din jur. Se pare ca, la acea data, bazilica era deja terminata, in forma de astazi, avand in vedere ca nu prezinta caracteristici gotice timpurii tipice cisterciene. Acest act de donatie este prima atestare documentara a Cisnadioarei. Sapaturile arheologice vorbesc insa despre o asezare mult mai veche, din perioada La-Tene, aflata pe dealul unde a fost ridicata biserica Sf. Mihail.

Movile / Hundertbuecheln

Înca de la începutul secolului al XII-lea, în satul celor "o suta de movile" exista o parohie deservita de o biserica de lemn cu clopotnita de piatra. În timpul invaziei tatarilor din 1241 aceasta a fost incendiata, pastrându-se doar turnul de care s-a lipit, un an mai târziu, o biserica premergatoare celei gotice de la începutul secolului al XVI-lea. Turnul-clopotnita al bisericii din comuna libera a "pamântului craiesc", ce apartinea de Scaunul de Cinc, avea pâna în secolul al XVI-lea cinci niveluri legate între ele prin scari de lemn. La parter se afla un portic boltit în cruce, iar accesul la nivelul al doilea se facea printr-o scara mobila. A fost adaugat un cat suplimentar pentru adapostirea mecanismului orologiului si pentru sustinerea drumului de straja. Astazi, el adaposteste cele trei clopote masive realizate înainte de Reforma. Inscriptia celui mai mic clopot, de 150 kg, îl aminteste pe patronul acestui lacas: "Sfinte Mihail roaga-te Domnului pentru noi".

Prejmer / Tartlau

Mare trebuie sa fi fost disperarea locuitorilor din Prejmer cand auzira batand clopotele mai repede decat ca atunci cand chemau la slujba. Fricii de tatarii care pustiisera de trei ori comuna cu mai mult de doua sute de ani in urma si de care inca se mai povestea, ii luase locul spaima de turcii care navaleau, iata, dupa cum suna clopotul, pentru a doua oara! Nu mai trecusera pe acolo de zece ani, din 1421, cand aproape nu mai ramasese urma de casa. Fugira cu totii in cetate, ferecara portile, coborara hersa si incarcara vestita orga a mortii. Erau singurii sasi care aveau o asemenea arma.