LOCATII

Sura Mare / Grossscheuern

Prima oara atestata drept Magnum Horreum (Marele Hambar), candva intre 1332-1335, si devenita mai tarziu maior villa Horrei (orasul mai mare al Hambarului), localitatea Sura Mare este aproape necunoscuta inainte de invazia turcilor din 1493. Asa cum ne spun documentele vremii, in acest an, armata otomana a pustiit satele din imprejurimi. Bazilica romanica din Sura Mare a primit un an mai tarziu ajutoare din partea Provinciei Sibiene a celor Sapte Scaune pentru reconstructia bisericii.

Slimnic / Stolzenburg

Prin 1930, pe teritoriul comunei Slimnic a fost descoperit un tezaur de 18 monede batute intre 1050-1350, dintre care 12 isi aveau originea in monetariile de pe cursul mijlociu al raului Elba. Se poate presupune asadar ca un colonist venit din Germania de est se aflase aici in cea de a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Dar comunitatea saseasca de la Slimnic dateaza de mult mai mult timp. Amplasata pe colina Burgbaesch, care domina sudul actualei comune, fortificatia de la Slimnic (Stolzenburg) era menita sa apere drumul Medias – Sibiu si apartinea Scaunului din aceasta ultima localitate. Istoria ei tulbure a facut ca ceea ce vedem astazi sa fie numai niste ruine.

Hosman / Holzmengen

In documentele vechi, localitatea este numita cand Holzmenia (1319), cand Holzmengen (1479), cand Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la Holz (lemn) si mangi (multime), carevasazica o gramada de lemne. Lemnul era, de altfel, materialul ideal pentru constructia primelor locuinte, la sud de drumul care leaga Sibiul de Nocrich.

Calnic / Kelling

Numele sasesc al localitatii este "Kelling" si vine de la primii stapani, familia nobililor Kelling. La fel ca si alte familii de sasi, ei au devenit din greavi niste adevarati comiti. Inca din 1291 era atestata o categorie de sasi "praedia tenentes et more nobilium" (care detin mosii si traiesc dupa obiceiul nobililor), iar cei din familia Kelling se vor fi numarat de buna seama printre ei.

Altana / Alzen

Legenda spune ca primii sasi care au ajuns pe aceste meleaguri erau condusi de zece greavi. Cei zece greavi au tinut sfat cu gand sa-si boteze asezarea. Fiecare dintre ei tinea mortis sa ii dea numele lui, dar s-au inteles ca acela care va munci cu cea mai mare harnicie sa primeasca onoarea. Cum insa toti au muncit cu spor, n-au putut spune care dintre ei se cuvenea sa-i dea numele si au hotarat ca asezarea sa se numeasca dupa toti cei zece, adica All Zehn (toti zece).

Agarbiciu / Arbegen

Strabatut de paraul Visa, Agarbiciu (Arbegen) este o veche asezare saseasca care apartinea Scaunului de Schelk, fiind intemeiata inca din secolul al XIII-lea. Localitatea este situata intre Seica Mare si Axente Sever, astazi fiind un simplu sat din comuna Axente Sever.

Axente Sever / Frauendorf

Cu ocazia comemorarii a 25 de ani de la moartea revolutionarului pasoptist, in 1931, numele localitatii Frauendorf/ Fraua a fost schimbat in Axente Sever. Frauendorf a fost comuna libera în Scaunul Mediasului. Din documentele depozitate in turn, cu ocazia restaurarii din 1819, aflam ca Axente Sever avea la acea data 132 gospodarii sasesti. In 2004, comunitatea sasilor mai numara doar trei suflete.

Homorod / Hamruden

O data ca niciodata, in cursul secolului al XII-lea, in vremea regelui Geza al II-lea, au venit niste "oaspeti" din Flandra (hospites flandrenses), care vorbeau o limba putin diferita de cea a sasilor, dar erau tot de origine germana. Ei s-au stabilit pe o colina din apropierea satului Homorod de astazi, iar localitatea se numea pe atunci "Petersdorf", dupa sfantul care era patronul bisericii. In a doua jumatate a secolului al XIII-lea, dupa invazia tatarilor, din motive de siguranta sau pentru ca sursa de apa se afla la prea mare departare, se spune ca satenii s-au mutat in josul dealului ("ham") pe care l-au defrisat ("roden"), de unde si numele localitatii, atestat prima oara in 1400 – "Hamerodia". Ungurii spun insa ca paraul avea deja acest nume si ca acei coloni din Flandra l-ar fi luat din limba maghiara, in care "hamar" insemna "repede".

Malancrav / Malmkrog

Istoria acestei biserici fortificate se leaga de numele unei familii din marea nobilime latifundiara transilvaneana, Apafi. Comuna aservita si proprietate a comitatului de Alba Iulia, dar formand o latifundie inclusa intre scaunele saseati de Sighisoara, Medias si Cincu, Malancravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare.

Darjiu / Dersch

"…in anul Domnului al o mie patru sute nouasprezecelea si a scris acest text si pe frumoasa fetiscana a tinut-o minte, fura ultimele cuvinte pe care le picta pe stindardul calaretilor care asistau la crestinarea Sfantului Apostol Pavel. Oare nu el fusese acela care spusese ca daca dragoste nu e, nimic nu e?" Acum stia ca adevar graise Pavel, chiar daca despre iubirea de Cel de Sus era vorba. Stia ca nu se cuvenea sa scrie in biserica asa ceva si cu atat mai mult aici, langa arcul triumfal, dar iubirea ii luase mintile si simtea ca trebuia sa spuna tuturor, sa isi arate dragostea in tot ceea ce facea, în tot ceea ce era. Sa ramana scris si sa ramana adevarat. Sa dainuie. Nu avea sa o citeasca nimeni acolo sus, numai el va stii, si poate ea, dupa ce va fi fugit din casa tatalui sau, marele greav din sat. Legenda Sfantului Ladislau ii daduse curaj tot timpul cat o pictase pe peretii navei si stia ca il va proteja de ce este mai rau.