| Feldioara / Marienburg |

"Au venit din Moldova doi slujbasi de seama ai voievodului, dintre care unul era parcalabul de Ciceu (aceasta-i una dintre cele doua cetatui ce le are voievodul moldovean in Transilvania), si aveau la ei un inscris si foarte multe scrisori, prin care se anunta venirea aceluia in Transilvania. Voievodul poruncea tuturor sa fie credinciosi lui Ioan Zapolya si turcilor... Dar ce sa mai spunem atatea! ...Fiindca s-a putut afla chiar din limba lor de valahi gandul cel foarte rau pe care-l are domnul lor fata de Maiestatea Voastra, chiar in locul acela l-au omorat pe parcalab..., iar pe celalalt l-au prins si i-au luat scrisorile, si s-a ocupat si Cetatea de Balta, una dintre cele doua cetatui."

| Halchiu / Heldsdorf |

25 de mii ostasi valahi contra catorva zeci de familii de sasi inchisi in biserica incinsa de ziduri! Tare trebuie sa-l fi mahnit pe orgoliosul domn Mihai Viteazul lipsa de izbanda in fata curajosilor saxoni care rezistara la atata parjol si asalt nebunesc.

| Harman / Honigberg |

Venise randul cetatii Harmanului sa i se supuna principelui Bathory. Dupa ce acesta cucerise Rasnovul, vulnerabila cetate asezata in plina campie, inconjurata de un simplu zid, nu trebuia sa-i dea mari batai de cap. Asa ca poruncii inceperea asaltului. Trasera cu putere asupra zidurilor cetatii, care rezistau miraculos, iar ostenii dinlauntru erau atat de viteji incat zile la rand atacul nu avu nici o izbanda. Eroul acestei povesti, dupa cum spune cronicarul, era un pictor strain, Hans Boehm, om viteaz si curajos, care ii imbarbata pe harmaneni sa reziste si sa nimiceasca oastea de secui a principelui. Vazu de pe metereze cat de lihniti erau atacatorii, cum abia se mai tineau pe picioare dupa zile grele de asalt si ii veni o iscusita idee...

| Homorod / Hamruden |

O data ca niciodata, in cursul secolului al XII-lea, in vremea regelui Geza al II-lea, au venit niste "oaspeti" din Flandra (hospites flandrenses), care vorbeau o limba putin diferita de cea a sasilor, dar erau tot de origine germana. Ei s-au stabilit pe o colina din apropierea satului Homorod de astazi, iar localitatea se numea pe atunci "Petersdorf", dupa sfantul care era patronul bisericii. In a doua jumatate a secolului al XIII-lea, dupa invazia tatarilor, din motive de siguranta sau pentru ca sursa de apa se afla la prea mare departare, se spune ca satenii s-au mutat in josul dealului ("ham") pe care l-au defrisat ("roden"), de unde si numele localitatii, atestat prima oara in 1400 – "Hamerodia". Ungurii spun insa ca paraul avea deja acest nume si ca acei coloni din Flandra l-ar fi luat din limba maghiara, in care "hamar" insemna "repede".

| Hosman / Holzmengen |

In documentele vechi, localitatea este numita cand Holzmenia (1319), cand Holzmengen (1479), cand Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la Holz (lemn) si mangi (multime), carevasazica o gramada de lemne. Lemnul era, de altfel, materialul ideal pentru constructia primelor locuinte, la sud de drumul care leaga Sibiul de Nocrich.

| Iacobeni / Jakobsdorf |

Se pare ca acest sat, pe numele sau german Jakobsdorf (Satul lui Iacob), este una dintre cele mai timpurii comunitati sasesti din Transilvania chiar daca prima atestare documentara a comunei apare abia in 1309. Printre preotii Capitlului de Kosd, care, impreuna cu altii din alte decanate sasesti, au intentat in acel an un proces episcopului de Alba Iulia impotriva zeciuielii excesive, se numara si Nikolaus de Jakobsdorf.

| Ighisu Nou / Eibesdorf |

Poate ca satenii din Eisbesdorf (Ighisu Nou) s-au gandit sa-si construiasca o biserica care sa le intreaca pe toate celelalte din imprejurimi. Santierul de la Ighisu Nou si-ai inceput activitatea prin ridicarea absidei altarului si a turnului de pe fata de vest. Dupa cum se poate observa, aceste doua parti ale bisericii se intrec in inaltime. Nava propriu-zisa este dovada vie a greutatilor intimpinate in finalizarea edificiului. Si totusi, in pofida vicisitudinilor, biserica din Ighisu Nou este eleganta, armonioasa si are un farmec aparte. Intretinuta cu mare grija pana in zilele noastre, ea impresioneaza si prin felul in care se incadreaza in decorul natural. Zidurile de aparare, turnurile si indeosebi bastionul rotund dau o imagine vie a felului in care bisericile fortificate aratau candva.

| Laslea / Großlasseln |

Abilul si neinduplecatul Cardinal Gentilis de Montefiori, delegatul Papei, impune grea pedeapsa si promite excomunicarea celor care se vor casatori cu semeni de alta confesiune decat cea catolica. Se intruni un adevarat sinod la Pojon (Bratislava) in anul 1309.

| Maierus / Nussbach |

Fusese oare Villa Nucum locul pe care cavalerii teutoni il alesesera intre celelalte din Tara Barsei pentru a ridica cetate? Asa parea sa indice chiar si simpla pozitie a Nussbachului.

| Malancrav / Malmkrog |

Istoria acestei biserici fortificate se leaga de numele unei familii din marea nobilime latifundiara transilvaneana, Apafi. Comuna aservita si proprietate a comitatului de Alba Iulia, dar formand o latifundie inclusa intre scaunele saseati de Sighisoara, Medias si Cincu, Malancravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare.