Au trecut aproape patru ani de la ultima incursiune a turcilor lui Evrenos-bei în ţinuturile transilvane şi în cele de dincoace de munţi, unde fură învinşi în cele din urmă, pentru ca un decret regal să se hotărască, în 1405, întărirea oraşelor transilvane cu ziduri puternice. Chiar dacă în trecut bisericile comunităţilor săseşti rurale fuseseră primejduite de diverse incursiuni ale tătarilor ori turcilor fortificarea acestora nu se făcuse cu program, aşa cl abia în 1427, la Prejmer, apare o cetate puternică în care să supravieţuiască toată suflarea omenească şi domestică atacurilor păgâne timp de mai multe săptămâni.

De aceea, atunci când comunitatea din satul Kleinschenk, de deasupra Oltului, îşi termina biserica în anul 1421, înscris pe turnul de vest, aceasta nu era nicidecum încojurată de zidurile massive, ce aveau să apară câteva zeci de ani mai târziu. Locul ales pentru înălţarea edificiului, ce avea să îi celebreze pe Sfinţii Apostoli, nu fusese ales întâmplător în vecinătatea castrului roman, unde staţionase cohorta II Flavia Bessorum. Această proximitate a făcut, ca multe din spoliile garnizoanei să fie înglobate în zidurile cetăţii, dar nu şi masca feminină ce urma să fie multe secole mai târziu descoperită.
Biserica-sală are un masiv turn-clopotniţă pe fatada vestică. Nava rectangulară cu tribuna pe latura nordică este tăvănită, în schimb corul, alcătuit dintr-o travee dreptungiulară încheiată cu o absidă poligonală, este boltit cu ogive. Aici se află un altar pictat în 1868. Asemenea bisericilor din Ighişul Nou, Cincu sau Apold s-a păstrat un tabernacol gotic.  

Dacă interiorul bisericii nu face o notă aparte în ceea ce priveşte planimetria sau decoraţia, în schimb exteriorul marcat de nivelul de apărare ridicat spre mijlocul secolului al XV-lea în consolă, în sistem fachwerk, din lemn şi paiantă deasupra corului, face o notă aparte în sistemul de fortificare al bisericilor săseşti. Identic cu cel de la turnuri, exemple asemănătoare mai pot fi văzute la Drăuşeni şi Stejăriş.

La mijlocul secolului al XV-lea un perimetru poligonal din jurul bisericii a fost delimitat de ziduri înalte, dublate pe laturile de sud şi sud-vest, o porţiune a laturii de vest fiind separată printr-un zid în aşa fel încât să constituie un reduit. Intrarea era apărată de un turn, iar alte trei cu siluete greoaie erau dispuse de-a lungul curtinei.