Orasul in care s-a ridicat primul turn cu ceas din Transilvania dar si primul paratraznet din sud-estul Europei, vestit centru de prelucrarea a postavului, a fost intemeiat in timpul regelui Geza II. Priores flandrenses stabiliti catre mijlocul secolului al XII-lea in ceea ce avea sa devina mai tarziu Heltau au adus cu ei nu doar o intreaga colectie de rugaciuni, imnuri si invataturi cuprinse in renumitul Codex Heltensis, pe care il vor folosi pana in secolul al XV-lea, ci si venerarea unor vechi sfinti franci asa cum era Sf. Walpurga ce le va patrona bazilica ridicata in mijlocul asezarii. Se pare ca localitatea nu a purtat dintru inceputuri numele care a consacrat-o pentru ca, exact in anul cand Cruciatii instaurau ocupatia latina a Constantinopolului, un document emis de regele Emeric al Ungariei mentiona o asezare cu numele de Rivetel, in 1204. Atestarea sub numele de Heltau vine abia in 1323, cand este utilizat termenul de civitas pentru o localitate mare ai carei locuitori cunosc foarte bine mestesugul prelucrarii lanii.

Este posibil ca la data primei mentionari cu numele actual bazilica sa fi fost construita. In functie de nevoile comunitatii de postavari si fauritori de seceri si coase, dar mai ales de pricinoasele vremuri biserica a fost rand pe rand intarita si inconjurata de o centura de ziduri cu santuri de apa si strajuita de turnuri de aparare. De asemenea, s-au adus modificari bisericii odata cu schimbarea stilului sau a confesiunii.

Bazilica romanica, construita din piatra, a avut un cor patrat cu absida semicirculara si trei nave despartite de stalpii neprofilati. La vest, a fost construit un puternic si foarte inalt turn clopotnita. Parterul acestuia este boltit in cruce asemenea navelor laterale. Nivelurile turnului sunt marcate de metereze, mai putin ultimul etaj care are ferestre geminate cu profil romanic. Fata de caturile inferioare tavanite acesta din urma este boltit in cruce. Portalul de vest, desi transformat in epoca goticului tarziu, pastreaza cateva capiteluri romanice, care prin asemanarea lor foarte puternica cu cele de la Cisnadioara vecina indreptateste datarea bisericii imediat dupa invazia mongola din 1241.  Un capitel similar s-a gasit integrat in zidarie la biserica de la Saschiz.

In perioada demararii lucrarilor de fortificare ce s-au intreprins dupa invazia turceasca de la 1493 deasupra corului a fost ridicat pe patru niveluri un bastion perforat de metereze, dar fara guri de aruncare. Boltirea corului s-a facut cu nervuri sprijinite pe console, astazi absente. Dovada epocii gotice tarzii sunt ferestrele in arc frant decorate cu motive flamboaiante. Tot acum, deasupra navei centrale s-a ridicat o bolta cu ogive sprijinite pe console. Turnul-clopotnita cu sapte niveluri a fost flancat de doua bastioane la nord si la sud, navei nordice fiindu-i transformata absidiola intr-o sacristie a carei usa are ornamente de fier batut. Cele doua portaluri au profile cu ciubuce incrucisate, cel sudic purtand dovada aparitiei de motivelor renascentiste prin cornisa cu denticuli.
In anii 1985-1986 s-au efectuat lucrari de restaurare ample care au dus la descoperirea in corul bisericii, pe peretele sudic a unei fresce reprezentand-o pe patroana bisericii, Sf Walpurga, iar pe peretele opus portretul preotului Petrus Plebanus, care se pare ca a jucat un rol important in ridicarea bisericii.

Incepand cu secolul al XVI-lea, biserica a fost inconjurata de trei curtine din piatra si caramida prevazute cu coridoare de aparare, turnuri (Turnul slaninii, Turnul scolii, Turnul faurarilor de seceri, Turnul de poarta) si bastioane. Intre primele doua curtine de plan oval se afla un sant ce putea fi umplute cu apa. Coridoarele de aparare au fost asezate pe arcade masive si aveau din loc in loc scari de acces. In 1910, Turnul de poarta, a fost demolat, iar in celelalte trei turnuri s-a amenajat un muzeu etnografic sasesc.

Pe langa importanta ansamblului fortificat de la Cisnadie trebuie mentionate odoarele din diferite epoci. Intr-n osuar cu bolta semicirculara, sub o gramada de cranii si oase a fost descoperita o cruce de procesiune din lemn, ce ar putea fi datata in secolele XII-XIII. O alta cruce relicvar ce dateaza din jurul anului 1440 lucrata in tehnica emailului este bogat decorata cu imaginile unor sfinti locali printre care: Sf. Barbara, Sf. Walpurga, Sf. Margareta, Sf. Mauritius sau Sf. Servatius. Un frumos potir din argint aurit, datand din prima jumatatea a secolului, este deasemenea impodobit cu imaginile Sf. Walpurga si a Sf Servatius. Cele doua piese au facut parte din tezaurul bisericii care, in ciuda schimbarilor aduse de Reforma in restul bisercilor din Transilvania care au dus la distrugerea prin topire a inventarului ecleziastic, la Cisnadie s-a pastrat in asa numita Camera a comorilor, o nisa ascunsa in spatele unui perete fals. Tot secolului al XV-lea ii apartine cristelnita de piatra, dar cea mai valoroasa piesa a acestei perioade este altarul central pictat pe ambele parti pe al carui panou central este reprezentata Fecioara cu Pruncul. Altarul nu a apartinut bisericii din Cisnadie ci a fost adus de la Bruiu. Chiar daca nu se mai afla in biserica, de aici provine una dintre cele mai importante picturi ale secolului al XVI-lea, partea inferioara a altarului realizata in 1525 de Vicentius Cibiniensis si infatisand Aparitia lui Iisus.

Alte piese importante sunt piatra de mormant, incastrata in zid reprezentandu-l pe preotul Johannes Hutter Sibiensis, datand din 1638,  un clopot de la 1664 si un vas de arama cu o inscriptie araba din secolul al XVII-lea.