25 de mii ostasi valahi contra catorva zeci de familii de sasi inchisi in biserica incinsa de ziduri! Tare trebuie sa-l fi mahnit pe orgoliosul domn Mihai Viteazul lipsa de izbanda in fata curajosilor saxoni care rezistara la atata parjol si asalt nebunesc. Se retrase fara satisfactie si nelinistit se intoarse peste o luna, caci domnul care conducea armate serioase, care invinsese turcii de temut si care visa ca peste doi ani sa uneasca toata suflarea romaneasca nu putea accepta sa piarda in fata unei maini de oameni nici macar instruita, dar aparata de cateva ziduri. Putea sa-i infometeze, sa-si zaboveasca tabara aici pana va pieri si ultima vietate, dar ar fi fost dovada de lasitate si lipsa de gandire ostaseasca sa astepte moartea celorlati si sa nu o provoace. Astfel, se intoarse curand cand nimeni nu se mai gandea si cand fiecare se aduna pe la casa lui. Trecusera prin atatea de la intemeiere, tihna si razagul nu le fusese ingaduit urmasilor cavalerului Fulkun pentru rastimpuri largi, asa ca atunci cand scapau de tatari, veneau turcii, cand incetara si ei sa mai pustiiasca se trezira cu acest crestin de dincolo de munti a carui pricina nu o putura intelege. Si iata-i dupa brava rezistenta, acum cand in sfarsit isi trageau sufletul, infranti si umiliti de cel care se visa trufas domnitor peste pamanturile lor.

Din prima biserica a asezarii pomenite intaiasi data in documentele oficiale abia la 1335 a ajuns in zilele noastre doar portalul de vest cu arhivolte si luneta semicirculare ale carui capiteluri aliniate poarta reprezentari fantastice si fitomorfe. In acesta se poate citi inrudirea cu portalul de la Cristian-Brasov si prin urmare cu abatia de la Carta. Actuala biserica este o constructie de la inceputul secolului al XIX-lea si daca ea nu iese din norma bisericilor-sala cu altar, cor, nava centrala, nave laterale si turn clopotnita pe latura de vest, altarul sau poliptic datat in secolul al XVI-lea este cel care a adus faima Halchiului.
Reprezentativ pentru tranzitia de la gotic la Renasterea transilvaneana, altarul, dedicat Sf. Andrei patronul bisericii, prin dimensiunile si valoarea iconografica da masura statutului comunitatii acelor vremuri.

Alarul are un scrin central si o nisa care adaposteste patru sculpturi care dateaza din secolul al XVI-lea. Reprezentarea lui Iisus din scrinul central apartine secolului urmator precum si sculpturile predelei. Cand altarul este deschis pot fi vazute martiriile sfintiilor Andrei, Petru si Iacob si salvarea de catre Sf. Andrei a unui episcop. Inchis altarul prezinta scene din ciclul Patimilor.

In secolul al XV-lea asemeni tuturor bisericilor din Tara Barsei si cea de la Halchiu a fost inconjurata de o fortificatie care i-a aparat pe locuitorii satului atat de turci, de trupele lui Mihai Viteazu cat si de curuti.