Zona Sibiului adaposteste descoperiri arheologice de la sfarsitul  Epocii de Piatra, de la inceputul Epocii de Bronz si din Epoca de Fier si chiar asezari preromane locuite de triburi dacice.  Urmele unuei asezari romane numita Cedonia aseaza Sibiul pe harta provinciei Dacia apartinand Imperiului Roman.

Colonizatorii, mentionati in documente sub numele de "teutonici", "flanders" sau "saxones" au pus in 1150 bazele unei asezari numita "Villa Hermani" - Hermannsdorf, mai tarziu Hermanstadt, prima oara mentionata intr-un document in 1191 de catre Papa Celestin III.  Hermannsdorf s-a dezvoltat obtinand in 1366 rangul de oras -civitas. Asezarile colonizatorilor germani s-au unit in sapte Scaune, care spre sfarsitul secolului al XV-lea formau un sistem administrativ de sine statator numit Universitatea Natiunii Sasesti, Sibiul/ Hermannstdt devenind astfel capitala sasilor. Importanta orasului a crescut odata cu dezvoltarea legaturilor comerciale prospere cu Ungaria, Polonia si cu sudul provinciei Valahia.

Mestesugarii din  Hermannstadt mai faceau comert cu bunuri - in special haine si unelte - cu populatia romana. Productia si comertul s-au dezvoltat si au prosperat datorita activitatii breslelor.

Primele regulamente scrise (1367) mentioneaza 19 bresle, avand 25 de mestesuguri. Numarul lor a crescut in mod constant. Perioada infloritoare a fost umbrita de pericolul otoman intrucat invaziile au urmat una dupa cealalta incapand cu 1394, 1432, 1437 si 1438, cand orasul a rezistat cu succes impotriva asediului condus de sultanul Murad al II-lea.

In 1493, armata orasului intarita de trupele romane si conduse de Georg Hecht au atacat armata turca prin ambuscada si au invins-o la intoarcerea dintr-o campanie de pradare. Orasul si-a extins fortificatiile si a construit altele concentrice, turnuri si bastioane. Dupa batalia de la Mohacs din 1526, turcii cuceresc capitala Buda in 1541 si pun Ungaria si Transilvania sub autoritatea lor.

Ideile umaniste si Renasterea au adus schimbai mari asupra vietii orasului si a vietii lui, facandu-i pe Sasi sa adopte religia reformata in 1543, convertindu-se "in corpore" la confesiunea luterana. La sfarsitul secolului XVI, in urma unor campanii victorioase, printul roman Mihai Viteazul a invins armata maghiara in 1599 langa zidurile orasului si a unit astfel Transilvania cu Tara Romaneasca.

Pe masura ce turcii au fost invinsi de austrieci la sfarsitul secolului al XVII, Transilvania a devenit o mare principalitate a Imperiului Austriac. Puterea administrativa a provinciei a fost exercitata intre 1692-1790 din Sibiu/Hermannstadt. Desi sasii si-au pastrat confesiunea luterana, biserica catolica a initiat contrareforma promovand stilul baroc care a avut un impact vizibil asupra arhitecturii orasului. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal a adunat o biblioteca impresionanta si colectii de arta bogate, mentionate din 1773 in Almanach von Wien. Colectiile au fost deschise publicului in 1817 si reprezinta bazele Muzeului Brukenthal. In secolul XVIII, orasul s-a extins dincolo de zidurile de aparare, aparand astfel cartierele Terezian si Lazaret. Deoarece in 1541 doar sasii avea drepturi in interiorul zidurilor, populatia romana s-a asezat in aceste cartiere.

Domnia lui Iosif II marcata reformele iluministe a dat in 1781 dreptul altor grupuri etnice de a locui in oras alaturi de sasi. Drept urmare, episcopul ortodox roman Vasile Moga si biserica sa s-au stabilit in oras. Populatia romana a devenit tot mai prezenta in viata orasului, care pe la jumatatea secolului al XIX-lea a devenit centrul spiritual al luptei romanilor pentru emancipare politica. Dualismul austro-ungar a luat privilegiile si autonomia teritorial-administrativa a sasilor. Transilvania a fost anexata Ungariei incepand cu 1867. Orasul a fost din nou martorul unei dezvoltari economice. Intre 1840 si 1918, 33 de intreprinderi industriale erau active in Sibiu/Hermannstadt. Centrala electrica a fost construita in 1896, iar tramvaiul electric a aparut in oras in 1905.

La sfarsitul Primului Razboi Mondial, in 1918 populatia romana hotaraste unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, iar in 1919 Adunarea Sasilor voteaza pentru unire. Sibiul a devenit sediul guvernului provizoriu pana la indeplinirea unirii.
Desi numarul romanilor din oras a crescut considerabil, Sibiu/Hermannstadt a ramas principalul centru al culturii si educatiei germane din Romania si a fost martorul unei vieti culturale bogate a tuturor grupurilor etnice.
Sibiul nu a suferit pierderi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial dar, dupa razboi, noile comunitati comuniste sprijinite de Moscova au inceput sa nationalizeze fabricile si terenurile in timp ce au lansat numeroase procese politice si arestari ale tuturor oponentilor lor. Pentru populatia din Sibiu, acest lucru a insemnat inceputul unei suferinte lungi. Autoritatile comuniste i-au considerat pe sasi vinovati in corpore de e fi colaborat cu Reich-ul German si multi dintre ei au fost deportati in Uniunea Sovietica la munca fortata.
Regimul dictatorial si greutatile economice i-au facut pe sasi sa emigreze in vestul Germaniei la inceputul anilor '70. Emigrarea masiva a continuat chiar si dupa Revolutia din 1989, in Sibiu ramanand numai 2 200 de sasi.

Pe masura ce greutatile economice si opresiunea au crescut in anii '80, populatia din Sibiu s-a grabit sa se alature revolutiei impotriva regimului comunist din decembrie '89 cand 91 de persoane si-au pierdut viata in confruntari armate.
In anii '90 institutiile democratice din oras au fost restaurate, iar acum se urmareste innoirea infrastructurii  si cresterea standardului de viata al locuitorilor sai.

Mai multe informatii gasiti pe CD-ul Multimedia dedicat Bisericilor Fortificate.