La mijlocul secolului al 12-lea, Regele Geza al II-lea al Ungariei cheama peste 2500 de colonisti germani sa dezvolte si sa apere zona de sud-est a Transilvaniei (tara de dincolo de paduri), un podis roditor inconjurat de muntii Carpati, aflat pe teritoriul Romaniei de azi. Acestia au reprezentat primul val de colonsti germani care s-au stabilit aici, punand bazele comunitatilor sasesti.

Cam in acelasi timp isi fac aparitia si Cavalerii Teutoni, alungati din Tara Sfanta dupa recucerirea Palestinei de catre arabi. Ordinul francez al Calugarilor Cistercieni construieste doua manastiri, care vor influenta puternic arhitectura unor biserici sasesti. Un document emis in 1224 de catre regele Andrei al II-lea, numit "scrisoarea de aur a libertatii" sau "Andreaneus", le-a dat colonistilor anumite drepturi si privilegii care le asigurau autonomia si au influentat in mod semnificativ dezvoltarea satelor.

Bisericile au ocupat de la inceput un rol important in cadrul noilor comunitati, care au reusit sa-si construiasca strictul necesar inceperii unei vieti noi, zonele astfel populate cunoscand o puternica dezvoltare sociala si comerciala intr-o perioada relativ scurta de timp. Pamanturile roditoare ale Transilvaniei au atras insa, prin pozitionarea intre Orient si Occident, numerosi cuceritori.

Pe la mijlocul secolului al XII-lea asezarile sasesti au fost in mod repetat devastate in timpul invaziilor mongole. Sasii isi aleg ca ultim refugiu cladirea bisericii, anticipand cuvintele lui Luther: "Numele domnului este pavaza". 

In biserica, omul medieval se simtea protejat  de catre divinitate. Printr-un decret papal emis de Papa Nicolae al II-lea, oamenii urmariti de autoritati, criminalii si rauplatnicii puteau fi adapostiti in biserici, iar daca cineva se folosea de forta pentru a intra in biserica era excomunicat. Acesta este motivul pentru care biserica era considerata un refugiu de maxima securitate.

Bisericile revin la rolul exclusiv religios, abia 5 secole mai tarziu, dupa ultima invazie otomana din 1788. In ciuda tuturor vicisitudinilor, spiritul de buni mestesugari si gospodari al sasilor ii ajuta sa se dezvolte in continuare din punct de vedere politic si economic. Satele prospera, tinerii sunt adeseori trimisi la studii in Occident, astfel incat comunitatile sunt la curent cu ultimele descoperiri stiintifice.

Tulburarile celui de-al II-lea Razboi mondial cutremura intreaga Europa, marcand si inceputul sfarsitului a peste 800 de ani de istorie a comunitatilor sasesti din Transilvania. Numarul sasilor scade continuu, ca urmare a deportarilor postbelice si a numeroaselor emigrari, determinate de conditiile vitrege ale regimului comunist, sasii avand permisiunea de a parasi tara, datorita unui acord incheiat cu Germania. Deschiderea granitelor in 1989 in urma abolirii dictaturii Ceausescu, constituie ultimul act al exodului sasesc.

Emigrarile masive in Germania lasa in urma doar o mana de batrani sasi, care se straduie sa ingrijeasca bisericile si patrimoniul acestora. Cei plecati incearca si ei sa ajute, dar dificultatile si distanta sunt deseori greu de depasit. Cu mici exceptii, majoritatea bisericilor fortificate intra incet in paragina, o parte din obiectele de cult ajungand pe mana hoţilor sau a vanzatorilor de antichitati.

Batranii satului povestesc calatorilor despre vremurile de glorie ale acestui popor pe cale de disparitie. 7 din cele peste 150 de biserici sasesti se afla pe lista patrimoniului mondial UNESCO. In prezent, cateva organizatii incearca renovarea unora dintre biserici, pentru a salva de la uitare ramasitele culturii sasesti.